| 1.
|
OBIECT'IV, -Ă, obiectivi, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. (Fil.) Care există în afara constiinţei omenesti si independent de ea. ◊ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susţine existenţa unei idei absolute, mistice, independente de constiinţa omenească si prin a cărei dezvoltare ia nastere lumea materială. 2. Care are însusirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detasat de impresii subiective; nepărtinitor, imparţial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se referă la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S.n. 1. Sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcţia unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. Porţiune de teren, localitate, fortăreaţă etc. care prezintă interes în timp de război. ♦ Tintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. Fig. Scop, ţintă, ţel. ♦ (Concr.) Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc. - Din fr. objectif. Sursă
: DEX'98
(37739)
- ana_zecheru |
| 7.
|
OBIECT'IV1 ~e n. 1) fiz. Lentilă (sau sistem de lentile convergente), făcând parte dintr-un aparat optic (lunetă, microscop, aparat de fotografiat etc.), care este orientată spre obiectul supus cercetării. 2) Punct asupra căruia este orientată o operaţie militară; ţintă. 3) fig. Scop precis spre care tinde cineva. /<fr. objectif Sursă
: NODEX
(345143)
- siveco |